AmintireA (in amintirea lui Stanescu Laurentiu,un inger mereu cu zambetul pe buze)

Era o zi obisnuita,de vara
Ca si oricare alta,putin monotona,
Dar ceva avea sa se intample
Si sa intamplat ceva tragic,de neuitat.

Vreau sa cred ca totul e un cosmar
Din care ne vom trezi...
Dar adevarul e crud si nemilos,
Ai plecat si nu te mai intorci deloc.
Uneori plang,cateodata rad,uneori sunt trista,acea zi...ingrozitoare si gandul ca,ai plecat,ai lasat un gol imens,in inimile tuturor...

Nu vreau sa uit,
Un bun prieten de curand cunoscut
Ma intreb si acum "DE CE"?
A trebuit sa pleci asa?Fara sa spui nimic,
Vreau sa cred ca totul se intampla cu un scop...
Cineva Te-a vrut acolo sus.
De unde veghezi acum,asupra parintilor tai
Si asupra celor care iti simt lipsa.
Mi-as dori sa te revad
Macar pentru un minut
Glumind si zambind
Cum faceai tu de obicei,
Dar e prea tarziu ....


Aceasta poezie este mai mult un fel de ramas bun fata de Stanescu Laurentiu,un prieten de curand cunoscut si totusi la care iam simtit lipsa,nici macar nu a afla cum e la liceu,dar stiu ca de acolo de oriunde ar fi el acum zambeste si nu ne lasa sa fim tristi pentru ca mereu ne amintim cu drag de el si de pofta de viata ce o avea mereu era cu zambetul pe buze si reusea sa iti fure si tie un zambet ... Nu te voi uita niciodata,clar cel de sus a avut nevoie de un inger si te-a ales pe tine... Dumnezeu sa te odihneasca in pace.